Ai geamul spart,esti plina de durere,
Traiesi in lumi ce reflecta tacere
Teleportezi imagini translucide
Si-i faci pe cei uituci ,mereu a tine mine.
Descrii ceva,dar,totul e pe dos...
Cand esti prea trista,sau poate prea distrata,
Tu colorezi pe lampa dezolata
Doar amintiri ce nu pot fi scrise,pe hartie.
Creezi imagini false,cand nimeni nu se uita
Ademenesti pe iubitori sa spere
Ca vor purta,nu doar haine mizere
Caci ei traiesc din lucruri efemere.
Te joci cu suflete pereche
Si orchestrezi iubiri mereu ciudate
Iti place sa privesti cu claritate
La visatorii ce vorbesc in soapte.
Iti place sa ii minti,ca pot fi din nou copii
Sa le vrajesti privirea,celor ce vor iubirea
Preferi a lua tu totul,si-a nu le da nimic
Tu care esti privita,uiti a mai iubii.
Tu esti oglinda sufletelor noastre,
Caci noi suntem numai ce privim
Adulti ce nu tinem cont de etate
Ce prin copilarii mereu salasuim.
Si ne plimbam adesea prin viata
Dorindu-ne a fi mereu,aceeasi vechi copii,
Fara pacate ce-s oricum iertate,
Si-nconjurati oriunde,doar de jucarii.
Realizam greselile de mult facute
Si vrem a nu mai repeta erori
Caci foarte greu,din cioburi si petale rupte
Sa recreem putem,oglinzi si flori.
