Timpul

    Masor timpul cu o clepsidra veche,
    Insir secundele pe un perete,
    Ma simt atat de mic,intr-o lume mare
    Si mult prea plina de secrete.

    Un camp de maci se-nsira-n fata mea,
    Vantul ce-adie ma-piedica sa numar,
    Caci mii de petale se-nchina tremurande
    Transformand florile rosii,in covoare blande.

    Vad cerul,atat de frumos si de albastru
    Cand se stinge,cand iar fierbe
    Si numar stelele pe fuga
    Caci trece timpul si se pierde.

   

Ultimii patrioti

    Un vechi neam viteaz si fara de pereche
    Acum respira greu doar din amintiri
    Copiii,ultimi patrioti,plini de regrete
    Iubesc aceasta tara,doar din povestiri

    Si nimeni nu le simte sau cunoaste ura
    Ce se intinde grabnic pe acest pamant
    Au aflat citind din carti,sarmanii
    Ca la mii de morti apare si un sfant

    Ultimi patrioti ai unei tari flamande,
    Se hranesc mereu cu mituri si legende
    "Eroii nu mor niciodata",doar fraze pe hartie
    Nu mai sunt nici ani,si nici poeti sa scrie.

    Ei sunt ultimii copii ce mai au mandrie
    Caci dorul de tara,nu le mai da pace
    Iar dupa ei,trufasi,vicleni fanarioti.
    Doar noi vom scrie"aici zac ultimi patrioti"
       
   

Vals de primavara

    Ne plimbam uitati de timp
    Intr-un verde anotimp,
    E-o plimbare cu suspine
    Tot greul nu mai revine

    Mergem pe drum,uitam de tot
    Tu nu vrei sa stam pe loc,
    As vrea sa mergem la un dans
    Dar ma tot lasi in suspans

    Un ultim vals de primavara,
    Singuri in parc intr-o seara
    Sa-mi mai lasi un vis frumos,
    Pentru sufletu-mi umbros

    Sa dansam doar amandoi,
    Langa lacul fara tei,
    Langa plopii fara sot,
    Sa ne credem niste zei

    Un ultim vals de primavara
    In cea din urma-a lumii seara
    Impreuna sa-l dansam
    Si de tot noi sa uitam

    Am ajuns in paradis
    E...asa cum l-ai descris
    Fara vant si fara ploi
    Doar,inimi ce danseaza-n doi.

Oooh

    Sunetul se plimba,
    Prin timpane imi vibreaza
    Cu zeci de ecouri,versul,
    Delireaza.

    Mana se opreste,
    Pe dantela fina
    Si simti cu placere,atingerea mea
    Lina.

    Simt ca esti in tensiune,
    Privirea te tradeaza,
    E ca la prima sesiune,
    Cedeaza.
   
    Ochii iti sclipesc usor,
    Gura frageda zambeste
    Obrazul tau bland,
    Roseste.

    Totul se prelinge-acum
    Ca picaturi de roua
    Nu-s lacrimi,nu ninge,
    Ploua.

    Eu zambesc cu nepasare,
    Iar tu tremuri,simti ca mori,
    Ma trezesc din vis aievea,
    Sunt doar eu,
    Plin de sudori.

No name

    Azi am ramas fara un ochi,
    Dar chiar nu-s trist,
    Taie-mi si-o mana
    Nici sa simt si nici sa vad
    Minciuna...

    Mai am un ochi,
    Dar vede-n departare,
    Tot ce tu crezi
    Ca eu nu stiu
    Ma doare...

    Aud prea-bine,
    Vorbe pe la spate
    Glasul tau
    E ca un junghi,
    Ce soapte...

    Corpul mi-e amortit
    Dar inima-mi mai bate
    O...ce n-as da
    Ca sa le pierd
    Pe toate...

Inger

    Azi, mi-a mai murit un inger,
    Era trist si plin de ura,
    A stat singur in minciuna,
    Si nu a mai ajuns in cer…

    Cat ger a mai tinut in suflet,
    Si cate clipe a tot plans,
    Durerea inimii l-a strans
    Din rai in iad el a ajuns.

    Si nu-nteleg de ce s-a scurs,
    Chipu-i alb cel napratruns
    Ce l-a-ntristat si l-a ucis
    Ma poate trage in abis?

    Si aripile si-a pierdut,
    Devenise increzut
    N-a chemat in ajutor,
    Alt inger ce era in zbor.

Iluzii

    Ninge cam de doua ceasuri,
    Pe parcela mea cu flori
    Sunt uimit si fara glasuri
    Nu este iarna pe la noi.

    Fulgii cad fara de-oprire
    Si se-astern incet,incet
    Peste flori si peste vie
    Sunt uimit si tot astept.
   
    Deodata,scot,o mana afara
    Si simt prea dulcele sarut
    Al fulgului mort,nu de mult.
    A fost prea vesel sa dispara...

    Acum pazesc o picatura,
    Ce se prelinge tot mai greu,
    Tare sufera micuta soptindu-mi
     "Multumesc,dar nu-s doar eu".

    Atunci ies sub cerul liber,
    Pe covorul de zapada,
    Incercand a prinde-n palma
    Orice fulg alb ce danseaza.

    Au trecut de-atunci opt ore
    Si tot incerc,dar ce pustiu...
    E deja mult prea tarziu,
    Nici nu-i vad,nici n-am putere.
   
    Ma retrag plangand in casa,
    Mult prea trist pentru-a vorbii
    Si observ ca-ncepe ploaia,
    Au murit fulgi mii si mii...
   
    Ploua de-o eternitate,
     Pe parcela mea cu flori
    Sunt uimit si fara glasuri
    caci este iarna pe la noi.
   
    Vad cu greu un fulg in zare
    Coboara lin,parca m-asteapta
    Alerg sa-l prind dar el dispare
    Sunt doar iluzii zburatoare.

    Ninge,ploua,ninge,ploua,
    Nici nu mai stiu daca visez,
    Inchid ochii,iar e soare
    Acum sunt sigur:delirez.
   

Iluzii de toamna

    Iluzii realiste se pierd pe inserare,
    Culorile daltoniste se reunesc in zare
    Iar pariem cine castiga rosu sau verde
    Ma intriga...
   
    Idealurle simboliste ce navigheaza-n mare
    Lovite de raurile de soare,au naufragiat,
    Pe una din stelele mele,plutitiaore.
    Oare?...

    Ma apropii,
    De vesnicul camp verde,ce pare ca se usca,
    In anotimpul nostru,cel de stat in cusca,
    Pacat de frumusete,caci iar ploua -afara.
   
    Alerg,
    Ma prind de soare,sa zbor in departare
    Dar sunt doar iluzii,ce dispar treptat
    O fi ceva real,din tot ce s-a-ntamplat?
   
   
   

Dor de tara

    Mi-e dor de dorul meu de tara,   
    ce s-a sfarsit fara a-ncepe
    Mi-e dor sa cant in gura mare
    Imnul fara de pereche.

    E greu a mai citi istorii,
    Cate vieti pierdute in zadar,
    Au fost degeaba zeci victorii,
    Caci cei de azi,n-au profitat de dar.

    Mi-e dor de dorul meu de tara,
    Mi-e dor si de uitarea ta,
    Istoria predata azi in scoala
    Omite din trecut,fara sa vrea.

    Dar,veteranii nu au cum sa uite,
    Caci ranile si-acum ii chinuiesc
    Mortii sunt inca in morminte,
    Si adevarul,inca povestesc.

    Mi-e dor de-o patrie curata,
    Mi-e dor de "ce-ti doresc eu tie",
    Voi cetateni,fara armata
    Ma mir ca mai aveti mandrie.

    Mi-e dor de dulcea noastra tara
    Mi-e dor de mine patriot,
    As vrea soldatii sa invie,
    Ca noi sa ne-amintim de tot.

    Mi-as fi dorit sa lupt pe fronturi
    Mi-as fi dorit sa mor erou
    Cand citeam scurte istorii,
    Cu-n "viteaz" la Miraslau.

    Dar acum,ce-mi pasa mie,
    Si ce daca-i tara mea?
    Daca asa a fost sa fie,
    Eu nu-s erou.E cineva...?

Au trecut anii

    Cate secunde pierdute...
    Si minute,mult prea multe
    Se risipesc intr-o viata
    NIci prea trista,nici mareata.

    Cate ore se scurg oare
    Intr-o zi ce oricum moare?
    Cate momente vor trece
    Pentru noi in viata rece?

    Cati ani si cate decenii
    Se ratacesc printre milenii
    Si nimeni nu le tine randul?
    Au trecut anii,s-a dus si gandul...
   

Cad frunze

    S-au scuturat copacii
    De frunze si-amintiri
    Inele ce formeaza anii
    S-au transformat in iubiri.
   
    Stele verzi s-au stins subit
    Lasand in locul lor culoare
    Acelasi chin de transformare,
    A unei ploi intr-o ninsoare.

    S-au scuturat copacii,
    Si noi calcam pe frunze
    Acum danseaza brazii
    Pe melodii obtuze.
       
    Covoarele de aur misca
    Cand vantul le sopteste
    Uscandu-se precum nisipul
    Cand apa nu-l paseste.

    S-au scuturat copacii,
    Si ploua iar cu frunze,
    Sunt rosii,galbene,confuze,
    S-au scuturat copacii...

Totul sau nimic

   Ti-ai da viata pe-un pariu?
     ...Ar fi o cursa de raliu,
    Ce-ar trece repede,intens
    Ar fi cred,un gol imens.

    Poti sa joci totu-ntr-o clipa
    Si sa pasesti usor pe sticla,
    Sau sa astepti cu disperare
    Un nimic sau o scrisoare.

    Totul depinde de tine,
    Indiferent daca gresesti
    Mai bine risca sa gandesti,
    Decat sa stai sa te-amagesti.

    Dar,daca iar pierzi un pariu
    Vei mai risca doar in sicriu,
    Deci mai trage acum de poti
    "Totul sau nimic" la sorti.

Floare de bacovia

    Batran, trist si singur
    Intr-un colt de strada
    Astept cu crispare
    Sperantele amare...
    Nu inteleg tristetea
    Ce era o floare
    Vad acum in fata
    Urme, disperare
    Ce trist si ce singur
    Acum totu-mi se pare
    Parasit de tine
    Si fara de scapare,
    Vars lacrimi amare
    Pe trupuri bizare
    As mai vrea o floare
    Pentru alinare
    Am rostit adesea
    Cuvinte amare
    Caci,frunza de floare
    Frumos zambitoare
    Plangea cu cristale
    Mi-a murit in palma
    Cata intristare...

Provocare

    Si iar te provoc la "dans"
    Tu zambesti,stai in suspans
    Eu ma misc printre cuvinte
    Tu,priveste,tine minte!

    Cand tu pasesti,eu fug usor
    Si-atunci cand fugi,eu simt ca zbor
    Tu faci un vers,eu scriu o carte
    Citezi din critici nu faci arte...

    Deci...te provoc,zambesc usor
    Tu iar ai scris despre amor
    Ai face bine sa scrii versuri
    Nu pleonasme si-alte resturi!

Praf pe carte

   

    Am citit doar zece pagini
    Dintr-o carte fara margini
    Si m-am plictisit usor,
    Crezandu-ma nemuritor.

    Am lasat-o deci sa zaca
    Luni de zile-n raftul meu
    Pana-am auzit cum plange,
    Si-am rasfoito din nou.

    Praful ce era pe carte,
    Nu se prea stergea usor
    Era ca un rid pe fata,
    Visului meu zburator.

Am crezut ca pot creea

    Am deschis o veche carte,
    Mi-am amintit trei dureri
    Destinul, intamplarea, toate...
    M-au facut sa plang ca ieri

    Sunt zeci de ganduri dureroase
    Le-am ingropat im morminte
    Si totul parca ma inghite
    Nu am cuvantul, nici puteri ...

    M-am luptat cu nemurirea
    Dar am adormit in ea
    Si nu am mai putut zbura
    Deasupra marii...pan-la stea...