Iluzii

    Ninge cam de doua ceasuri,
    Pe parcela mea cu flori
    Sunt uimit si fara glasuri
    Nu este iarna pe la noi.

    Fulgii cad fara de-oprire
    Si se-astern incet,incet
    Peste flori si peste vie
    Sunt uimit si tot astept.
   
    Deodata,scot,o mana afara
    Si simt prea dulcele sarut
    Al fulgului mort,nu de mult.
    A fost prea vesel sa dispara...

    Acum pazesc o picatura,
    Ce se prelinge tot mai greu,
    Tare sufera micuta soptindu-mi
     "Multumesc,dar nu-s doar eu".

    Atunci ies sub cerul liber,
    Pe covorul de zapada,
    Incercand a prinde-n palma
    Orice fulg alb ce danseaza.

    Au trecut de-atunci opt ore
    Si tot incerc,dar ce pustiu...
    E deja mult prea tarziu,
    Nici nu-i vad,nici n-am putere.
   
    Ma retrag plangand in casa,
    Mult prea trist pentru-a vorbii
    Si observ ca-ncepe ploaia,
    Au murit fulgi mii si mii...
   
    Ploua de-o eternitate,
     Pe parcela mea cu flori
    Sunt uimit si fara glasuri
    caci este iarna pe la noi.
   
    Vad cu greu un fulg in zare
    Coboara lin,parca m-asteapta
    Alerg sa-l prind dar el dispare
    Sunt doar iluzii zburatoare.

    Ninge,ploua,ninge,ploua,
    Nici nu mai stiu daca visez,
    Inchid ochii,iar e soare
    Acum sunt sigur:delirez.