Si pot din nou visa, cand focul arde-n soba,
Trupul meu de ceara incepe calm sa planga
In asternuturi de nisip usor ma convertesc.
Flacara imbratiseaza si amintiri nearse,
Cu aceeasi dragoste, mistuitoare,
Clipesc carbunii sub flacari bizare,
Dorinte de copil renascatoare.
Si toate amintirile, copacului de-odinioara,
Se streg usor, mancate de cenusa,
Doar fumul striga-n tacerea solemna
A luat sfarsit si a padurii toamna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu