Ambii privesc,fara-a-ntinde-o mana,
Ii mistuie tacerea,dar nu se privesc
Doar clipa ii preseaza,se grabesc.
Aceeasi doi straini prin metroul rece
Se tin strans de mana,dar nu isi vorbesc
Ambii se gandesc,la cum zambeau odata,
Cuprinsi de multimea cea nevinovata.
Incearca sa se-mpinga si sa si faca loc,
Intr-o lume trista si plina de probleme,
Unde-o florareasa vinde crizanteme,
Dar cu un buchet iti vinde si blesteme.
Amintirile de-odinioara,inca le zambesc
Dar focul lor se stinge si geme de durere
Doar florile de plumb picura-n tacere,
Viata nu e miere,dar strainii se iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu